Am primit spre testare un mouse de gaming care costă 32 de dolari pe hârtie, dar care vine cu două ecrane OLED și un dock de încărcare cu iluminare RGB. Nu sunt gamer. Folosesc PC-ul pentru muncă de birou și editare video, așa că perspectiva mea asupra EPOMAKER NEX Lite pornește din alt loc decât cea a unui reviewer de shootere.
Propunerea de testare a venit chiar de la producător, cu libertate editorială deplină. Am scris deci ce am simțit, nu ce s-ar fi vândut bine. Iar concluzia mea, după câteva săptămâni de folosire zilnică, e că unele funcții „de gaming” ajung utile și în afara jocurilor.
Prima impresie: un mouse ușor, cu un click lejer
Primul lucru pe care l-am simțit când l-am scos din cutie a fost greutatea mică. La 65 de grame, se simte vizibil mai ușor decât mouse-ul cu care lucram înainte. Diferența nu pare mare pe hârtie, dar la sfârșitul unei zile de lucru se simte în încheietură.
Forma pentru dreptaci mi s-a potrivit din prima. E gândită pentru mâini medii spre mari, iar palma mea se așază natural pe ea. Am folosit-o atât cu priză de tip palm, relaxată, cât și cu degetele mai adunate, iar controlul a rămas stabil în ambele cazuri.
Clickul e lejer și silențios, fără să obosească degetul la apăsări repetate. Asta contează pentru mine, pentru că într-o zi de birou dau mii de click-uri fără să-mi dau seama. Un buton tare, care cere efort, se transformă în oboseală după câteva ore.
Cele două butoane laterale, înainte și înapoi, au fost pentru mine cel mai folosit element. Le apăs constant când navighez prin foldere sau când mă întorc într-o pagină din browser. Sunt poziționate bine, la îndemâna degetului mare, și n-am ajuns niciodată să le apăs din greșeală.
Ecranul de lângă rotiță și la ce chiar folosește
Lângă rotița de scroll există un mic ecran OLED care afișează informații în timp real. Vezi acolo nivelul de încărcare al bateriei și tipul de conexiune activ. E o informație pe care, la alte mouse-uri wireless, o afli doar deschizând o aplicație sau ghicind după LED-uri.
În practică, mi s-a părut mai util decât mă așteptam. Când lucrez toată ziua fără fir, îmi place să văd dintr-o privire dacă mai am baterie sau dacă e momentul să pun mouse-ul pe dock. Nu întrerup nimic din ce fac ca să verific.
Pe spatele mouse-ului se află un LED care pulsează în culori diferite. E mai mult decorativ decât funcțional, iar pentru munca mea nu schimbă nimic. Îl poți regla sau opri din software, dacă preferi un birou mai sobru.
Dock-ul cu ecran propriu și dublă funcție
Dock-ul de încărcare a fost surpriza plăcută a pachetului. Are și el un ecran OLED propriu, care afișează conexiunea, rata de raportare și treapta de DPI. Așa ajungi să ai două ecrane care îți arată starea mouse-ului, unul pe accesoriu și unul pe suport.
Mouse-ul se fixează pe dock prin doi pini de contact. Așezarea e simplă, se prinde din prima, fără să cauți poziția. Suportul are receptorul wireless de 2.4 GHz încorporat, deci face și legătura cu PC-ul, nu doar încărcarea.
Alimentarea dock-ului se face prin cablul USB inclus. Are, la rândul lui, un LED care pulsează colorat, în ton cu mouse-ul. Mie mi-a plăcut mai ales pentru că îmi ține biroul ordonat, cu un loc fix pentru mouse care e și punct de încărcare.
Cum se încarcă și cât ține bateria
Autonomia mi s-a părut decentă, dar depinde mult de cât de intens folosești mouse-ul. La ritmul meu de birou, a ținut confortabil, fără să-mi bat capul zilnic cu încărcarea. O încărcare completă durează în jur de o oră.
Bateria are 500 mAh, o valoare rezonabilă pentru un mouse atât de ușor. Am apreciat că nu trebuie să aleg între dock și cablu. Când vreau, îl las pe suport; când uit, îl bag direct în priza USB.
Aici e un detaliu care mi-a plăcut mult. Îl pot folosi și legat direct la PC, prin portul USB-C din față, iar în timp ce lucrez, mouse-ul se încarcă. În modul cablat, ecranul afișează 1000 Hz, adică rata maximă de raportare. E genul de flexibilitate care te scoate din impas când ai uitat să încarci și nu vrei să te oprești din montaj.
Ce înseamnă DPI și de ce contează frecvența, pe scurt
Recunosc că, la început, nici eu nu știam exact toate specificațiile tehnice despre la ce folosesc DPI-ul și frecvența de raportare. Le explic simplu, pentru cine e în aceeași situație cu mine. DPI arată cât se mișcă cursorul pe ecran față de cât miști tu mouse-ul pe birou.
Un DPI mic, de 400 sau 800, cere să miști mult mouse-ul pentru puțină deplasare pe ecran. Sună incomod, dar înseamnă control fin, exact ce vrei când retușezi ceva la milimetru într-un program de grafică. Un DPI mare, de până la 12000, duce cursorul dintr-o parte în alta a monitorului din câțiva milimetri de mișcare.
NEX Lite are șase trepte, pe care le comuți în funcție de sarcină. Pentru mine, treptele medii sunt cele mai utile la editare video, când lucrez precis pe timeline. Când sar între ferestre pe un monitor mare, o treaptă mai înaltă mă scutește să tot ridic mouse-ul de pe birou.
Frecvența de raportare, sau polling rate, arată de câte ori pe secundă mouse-ul trimite poziția către calculator. La 1000 Hz, o face de o mie de ori pe secundă. În gaming competitiv, unde milisecundele contează, diferența e reală. Pentru munca mea de zi cu zi, sincer, nu o simt față de o valoare mai mică, dar mă bucur că opțiunea există dacă mă apucă cheful de un joc.
Configurare din browser, fără drivere instalate
O secțiune pe care merită să insist e software-ul, pentru că e un avantaj real la banii ăștia. Nu trebuie să instalezi niciun driver și niciun program. Conectezi mouse-ul la PC prin cablul USB, intri pe pagina EPOMAKER HUB din browser și se deschide automat panoul de setări.
Recomandarea producătorului e să folosești un browser bazat pe Chrome, pentru compatibilitate completă. Eu am recunoscut cinstit că nu am umblat prin toate reglajele. Nu am vrut să stric ceva pe un mouse pe care abia îl testez, așa că am parcurs opțiunile fără să modific setări sensibile.
Panoul are cinci secțiuni, iar fiecare acoperă o parte din personalizare. În Key Mapping remapezi butoanele și le atribui funcții multimedia, de volum sau de luminozitate. Poți chiar dezactiva un buton, iar interfața îți arată colorat ce ai modificat.
Secțiunea Pointer se ocupă de cele șase trepte de DPI. Fiecare treaptă are o culoare proprie și un slider, iar valoarea implicită e 1600. Am văzut aici, negru pe alb, cum se leagă culorile de trepte, ceea ce face reglajul intuitiv.
Partea de Performance ascunde reglajele mai avansate. Găsești rata de raportare, corecția de mișcare și timpul de răspuns al butoanelor. Tot de aici controlezi și modul de economisire a energiei, cel care influențează direct autonomia despre care vorbeam.
În Lighting alegi efectele de iluminare, de la culoare fixă la diverse animații, cu viteză și direcție reglabile. Iar în Macro poți înregistra secvențe de comenzi în sloturi separate. Pentru fluxul meu, aici e cel mai mare potențial neexploatat: aș putea lega un buton de o scurtătură repetitivă dintr-un program de editare și aș câștiga timp la fiecare proiect.
Ce oferă pentru gaming, dincolo de munca de birou
Chiar dacă nu sunt gamer, pot să prezint corect ce pune NEX Lite pe masă pentru cei care sunt. Are senzorul optic PAW3311, cu 12000 DPI, 300 IPS și accelerație de 35G. Switch-urile sunt evaluate la 20 de milioane de apăsări, o cifră care sugerează o durată de viață lungă.
Cele cinci butoane programabile acceptă macro-uri, iar rata de 1000 Hz pe conexiune 2.4G sau cablu e la nivelul așteptat de un jucător. Latența anunțată e de 1 ms pe wireless și pe cablu, și de 7.5 ms pe Bluetooth. Pe hârtie, deci, mouse-ul bifează ce trebuie pentru gaming.
Am testat totuși mouse-ul într-un joc, chiar dacă nu unul de tip shooter. L-am folosit la un titlu point-and-click, A Lost Man, despre care am scris și pe site. Experiența de joc a fost bună, iar mouse-ul s-a comportat exact cum aveam nevoie.
Comenzile au răspuns rapid, fără blocaje, iar clickul nu m-a obosit nici după sesiuni mai lungi. Într-un joc bazat pe precizia click-urilor și pe navigarea prin scene, senzația ușoară a mouse-ului a ajutat. Nu pot pretinde că l-am dus la limită într-un shooter competitiv, unde senzorul și cei 1000 Hz contează cu adevărat, dar pentru gaming casual mi s-a părut mai mult decât suficient. Urmează, de altfel, o prezentare video separată dedicată exclusiv mouse-ului.
Cât costă și cum ajunge în România
Aici e partea care contează pentru cititorul din România, pentru că prețul afișat poate induce în eroare. Pe site-ul EPOMAKER, NEX Lite costă 32,39 dolari, adică în jur de 147 de lei sau aproximativ 28 de euro la cursul actual. Suma asta e însă doar începutul poveștii.
NEX Lite e un model nou și nu se găsește deocamdată la retailerii de la noi. Se comandă direct de pe site-ul producătorului, care livrează internațional oriunde. La mine, produsul a venit din China în puțin peste zece zile, nu în cele trei până la șapte estimate la comandă.
Cel mai mult a durat vama din Ungaria, acolo unde coletul a stat blocat câteva zile bune. Practic, întârzierea nu ține de curier, ci de procesul vamal. Funcționează, în esență, ca o comandă internațională de pe Temu sau Shein, cu aceleași surprize la termen.
Livrarea locală s-a făcut prin Sameday, la locker. Am primit un mail din timp, înainte ca produsul să ajungă în țară, prin care mă întrebau cum vreau livrarea. Mi-au spus clar că mouse-ul nu a ajuns încă la ei, dar că se vor ocupa de ultima etapă.
La prețul de listă trebuie să adaugi transportul și taxele, iar aici cifrele se schimbă mult. În coșul de pe site, transportul prin DHL apare la 28 de dolari, iar taxele estimate la 12,68 dolari. Totalul urcă astfel la circa 73 de dolari, aproximativ 330 de lei sau 63 de euro. În plus, livrarea DHL e marcată „Tax&Duty unpaid”, deci taxele vamale se pot achita separat la intrarea în țară.
Pentru cititorul român, contează și că EPOMAKER nu e un brand necunoscut la noi. Este deja prezent pe eMAG, cu modele vândute chiar de eMAG și livrate a doua zi, precum Carbon X sau Click Lite, la prețuri între 119 și 360 de lei. NEX Lite fiind lansare recentă, urmează probabil aceeași cale spre rafturile locale, dar deocamdată importul direct rămâne singura opțiune. Ca poziționare, mouse-ul continuă o strategie clară a producătorului, aceea de a pune dotări de gamă superioară, ca ecranele OLED și dock-ul, pe un produs care costă sub perifericele echivalente ale brandurilor consacrate de gaming.
