Era în care cercetătorii interacționau direct cu participanții la studii – fie față în față, fie prin telefon – pare din ce în ce mai departe. Deși metodele tradiționale ofereau un anumit grad de certitudine privind autenticitatea respondenților, era digitală aduce noi provocări, unele dintre ele fără precedent.
Potrivit profesorului Mark Forshaw, specialist în psihologia sănătății la Edge Hill University, și Jekaterinei Schneider, cercetătoare în psihologia sportului la University of the West of England, cercetarea online se confruntă cu un val tot mai mare de răspunsuri false. Participanții fictivi, identitățile multiple și utilizarea boturilor automatizate pun sub semnul întrebării calitatea datelor colectate.
Participanți falși și motivații financiare
În multe regiuni ale lumii unde nivelul de trai este scăzut, dar accesul la internet este larg răspândit, implicarea în sondaje online a devenit o formă de venit. Astfel, indivizi pot simula eligibilitatea pentru multiple studii, exagerând sau inventând condiții medicale sau alte criterii de selecție. Deși imposibil (sau neetic) să se ceară dovezi medicale pentru participare, acest fenomen ridică semne de întrebare privind autenticitatea multor respondenți.
Mai grav, există cazuri în care persoane vulnerabile sunt forțate să participe la studii în numele altora, o formă modernă de exploatare încă puțin cunoscută și greu de detectat.
Inteligența artificială, noua provocare
Pe lângă factorul uman, AI adaugă o dimensiune nouă. Boturile pot completa chestionare în mod automat, iar sistemele sofisticate permit generarea de identități false greu de deosebit de persoane reale. În curând, avertizează autorii, am putea ajunge să intervievăm, fără să știm, avataruri video generate de AI – deepfake-uri capabile să susțină o conversație realistă în timp real.
Astfel de situații pot compromite nu doar validitatea științifică a studiilor, ci și credibilitatea întregului domeniu de cercetare, mai ales în proiectele cu implicații politice sau sociale majore.
Întoarcerea la cercetarea tradițională?
Singura soluție reală, pentru moment, pare a fi revenirea la interviurile în persoană, în spații controlate. Însă această schimbare vine cu un cost: excluderea involuntară a celor care, din motive de sănătate sau accesibilitate, nu pot participa fizic.
Astfel, fiecare măsură de protecție împotriva fraudelor reduce totodată și gradul de incluziune. Este un echilibru fragil între securitatea științifică și accesibilitate – unul care necesită o regândire profundă a modului în care proiectăm studiile online.
Etica în era digitală
Pe fondul acestor riscuri, autorii subliniază urgența unei reflecții etice. Dacă în trecut cercetarea online era văzută ca un mijloc de democratizare a științei, acum riscă să devină o cale facilă de manipulare și dezinformare.
Într-o lume în care între 20% și 100% din răspunsurile la sondaje online pot fi frauduloase, cercetătorii trebuie să adopte o atitudine de vigilență constantă. Speranța este ca sistemele de validare și instrumentele de detectare să evolueze suficient de repede pentru a contracara amenințările.
Până atunci, spune profesorul Forshaw, nu avem de ales decât să „sperăm la ce e mai bun, dar să presupunem ce e mai rău”.
via Mark Forshaw, Professor of Health Psychology, Edge Hill University
Jekaterina Schneider, Research Fellow of Sport Psychology, University of the West of England
