Cel mai seducător narativ din cultura muncii americane nu mai este acela că inteligența artificială îți va lua locul de muncă. Este promisiunea că AI te va salva de ea. Industria tehnologică a petrecut ultimii trei ani vânzând această viziune milioanelor de angajați îngrijorați, dornici să creadă că instrumentele digitale îi vor face mai capabili, mai eficienți și indispensabili în rolurile lor profesionale.
Argumentul pare simplu: da, unele joburi vor dispărea, dar pentru majoritatea celorlalte, inteligența artificială devine un multiplicator de forță. Avocații, consultanții, scriitorii, programatorii și analiștii financiari vor lucra mai inteligent, nu mai mult. Tehnologia lucrează pentru tine, tu te străduiești mai puțin, toată lumea câștigă. Sau cel puțin așa sună teoria.
Un studiu recent publicat în Harvard Business Review urmărește însă această premisă până la concluzia ei reală, iar ceea ce descoperă acolo nu este o revoluție a productivității. Este riscul ca firmele să devină fabrici de epuizare profesională.
Cercetătorii de la Universitatea California Berkeley au petrecut opt luni în interiorul unei companii tech cu aproximativ douăzeci de angajați, observând ce se întâmplă atunci când oamenii adoptă cu adevărat inteligența artificială în rutina lor de lucru. De-a lungul a peste patruzeci de interviuri aprofundate, au descoperit un paradox neașteptat: nimeni nu era presat în această companie, nimeni nu primea noi ținte de atins. Angajații au început pur și simplu să facă mai multe lucruri pentru că instrumentele făceau mai mult să pară realizabil.
Dar tocmai pentru că puteau face aceste lucruri, munca a început să se infiltreze în pauzele de prânz și serile târzii. Listele de sarcini ale angajaților s-au extins pentru a umple fiecare oră pe care AI o eliberase, și apoi au continuat să crească. Un inginer a mărturisit cercetătorilor: „Te-ai gândit că poate, pentru că poți fi mai productiv cu AI, atunci economisești timp și poți lucra mai puțin. Dar, în realitate, nu lucrezi mai puțin. Lucrezi aceeași cantitate sau chiar mai mult.”
Pe forumul industrial Hacker News, un comentator a împărtășit aceeași experiență: „Simt asta. De când echipa mea a adoptat un stil de lucru bazat complet pe AI, așteptările s-au triplat, stresul s-a triplat, iar productivitatea efectivă a crescut doar cu aproximativ zece la sută. Se simte că managementul pune o presiune imensă pe toată lumea să dovedească că investiția lor în AI merită, iar noi toți simțim presiunea de a le arăta că așa este, în timp ce trebuie să lucrăm mai multe ore pentru a realiza asta.”
Descoperirile sunt atât fascinante, cât și alarmante. Dezbaterea despre inteligența artificială și muncă s-a blocat întotdeauna pe aceeași întrebare: câștigurile sunt reale? Dar prea puțini s-au oprit să întrebe ce se întâmplă atunci când acestea chiar sunt reale.
Concluziile cercetătorilor nu sunt complet noi. Un alt studiu desfășurat vara trecută a constatat că dezvoltatorii experimentați care utilizau instrumente AI au avut nevoie de nouăsprezece la sută mai mult timp pentru sarcini, deși credeau că sunt cu douăzeci la sută mai rapizi. Aproximativ în aceeași perioadă, un studiu al National Bureau of Economic Research care urmărea adoptarea AI în mii de locuri de muncă a descoperit că câștigurile de productivitate se ridicau la doar trei la sută în economii de timp, fără impact semnificativ asupra veniturilor sau orelor lucrate în nicio ocupație.
Studiul actual poate fi mai greu de contestat pentru că nu contestă premisa că AI poate augmenta ceea ce pot face angajații pe cont propriu. O confirmă, apoi arată unde duce de fapt toată această augmentare: la „oboseală, epuizare profesională și sentimentul tot mai puternic că este mai greu să te îndepărtezi de muncă, mai ales pe măsură ce așteptările organizaționale pentru viteză și reactivitate cresc”, conform cercetătorilor.
Industria a pariat că ajutarea oamenilor să facă mai mult va fi răspunsul la toate problemele. Dar se poate dovedi a fi începutul unei probleme complet diferite.
