Noi studii pun sub semnul întrebării legile de verificare a vârstei pentru acces la conținut pentru adulți

În martie, un working paper realizat de cercetători de la NYU și alte universități sugera că legile de verificare a vârstei pentru acces la conținut pentru adulți sunt ineficiente. O nouă analiză, realizată de think-tank-ul de politici publice Phoenix Center, nu doar că susține aceeași concluzie, ci merge mai departe: aceste legi ar putea încărca nejustificat drepturile constituționale ale adulților, în special libertatea de exprimare garantată de Primul Amendament în SUA.

Concluzia centrală a studiului este că, dacă legea nu își atinge scopul – protejarea minorilor de conținut explicit – costurile pe care le impune adulților depășesc beneficiile și ar trebui să eșueze într-un test cost–beneficiu constituțional.

Cum funcționează legile de verificare a vârstei

Legile de verificare a vârstei, tot mai numeroase în Statele Unite și în alte țări, obligă site-urile care găzduiesc un volum semnificativ de conținut explicit să verifice vârsta vizitatorilor cu metode mai sofisticate decât un simplu „Da/Nu” la întrebarea „Ai peste 18 ani?”.

Printre metodele folosite se numără:

• solicitarea unui act de identitate emis de stat;
• scanarea feței și estimarea vârstei prin recunoaștere facială;
• transmiterea de date personale către servicii terțe de verificare.

Odată cu intrarea în vigoare a legislației din Marea Britanie, unele platforme care nu sunt strict pornografice – cum ar fi YouTube – au început să introducă propriile mecanisme de verificare a vârstei, tocmai pentru a se conforma reglementărilor locale.

De ce spun experții că legile nu își ating scopul

De ani de zile, specialiștii în siguranță online atrag atenția că aceste legi nu reușesc să își protejeze ținta principală: adolescenții.

Motivele principale:

• VPN-urile pot ocoli cu ușurință filtrele geografice și restricțiile impuse de anumite site-uri;
• utilizatorii se pot muta pur și simplu pe site-uri care nu aplică sau nu respectă legislația;
• există riscul ca legislația să împingă traficul către platforme mai obscure, mai puțin reglementate.

Pe lângă problemele de eficiență, sunt ridicate și îngrijorări de confidențialitate:

• imposibilitatea de a naviga anonim conținut legal;
• necesitatea introducerii de date sensibile într-un sistem terț, vulnerabil potențial la breșe de securitate;
• extinderea unor practici intrusive (scanare facială, colectare de documente de identitate) și către platforme non-explicite.

Decizia Curții Supreme și standardul de „intermediate scrutiny”

În pofida acestor critici, multe state americane și alte țări au adoptat legi de verificare a vârstei. Iar în SUA, discuția a căpătat o nouă dimensiune după o decizie recentă a Curții Supreme.

În iunie, majoritatea judecătorilor a decis că legea de verificare a vârstei din Texas se încadrează în standardul de „intermediate scrutiny”:

• Curtea a considerat că statul urmărește un interes guvernamental important (protecția minorilor);
• și că verificarea vârstei este substanțial legată de atingerea acestui scop.

Analiza Phoenix Center este relevantă tocmai pentru că pune sub semnul întrebării această relație „substanțială” dintre mijloc (verificarea vârstei) și scop (limitarea accesului minorilor la pornografie), atunci când se iau în calcul efectele reale ale legii.

Ce arată analiza Phoenix Center: minori ocoliți, adulți afectați

Studiul este realizat de economistul Dr. George S. Ford, chief economist la Phoenix Center. Pentru a evalua efectele legilor, el a folosit date furnizate de Google Trends înainte și după:

• intrarea în vigoare a legislației de verificare a vârstei în anumite state;
• retragerea voluntară a unor platforme majore, precum Pornhub, din acele jurisdicții.

Rezultatele relevă:

• un salt de 47% în căutările de tip „VPN” în săptămâna în care Pornhub și-a blocat accesul în statul respectiv, cu niveluri ridicate menținute timp de aproximativ 20 de săptămâni;
• o creștere de 30% a căutărilor pentru „free porn”, fără o revenire semnificativă la nivelurile anterioare.

Deși Google Trends nu precizează vârsta celor care efectuează căutările, alte cercetări arată că adolescenții cu vârste între 13 și 18 ani cunosc sau pot învăța rapid cum să folosească un VPN.

Concluzia lui Ford:

• regimul actual de reglementare pare să creeze un scenariu în care minori tehnic-savvy pot ocoli relativ ușor restricțiile;
• în schimb, adulții, care încearcă să acceseze conținut legal, suportă costuri mai ridicate, inclusiv riscuri de confidențialitate, bariere de acces și fricțiuni suplimentare.

Costuri ascunse: riscurile de securitate ale VPN-urilor gratuite

Studiul subliniază și riscurile de securitate asociate cu utilizarea masivă a VPN-urilor gratuite drept consecință indirectă a acestor legi.

Printre vulnerabilitățile evidențiate:

• creșterea expunerii la ransomware și alte atacuri cibernetice;
• scurgeri de IP și metadate care pot compromite anonimitatea reală;
• tracking agresiv de către terți, inclusiv prin servicii gratuite care monetizează datele de navigare.

Astfel, mecanismele gândite pentru a „protejă” pot, în practică, să împingă utilizatorii – inclusiv minori – către soluții tehnice mai riscante.

Un test constituțional: când costurile depășesc beneficiile

În analiza sa, Ford argumentează că, pentru a trece testul de constituționalitate, o lege de verificare a vârstei ar trebui:

• să descurajeze mult mai puternic minorii decât adulții;
• să demonstreze că restricțiile impuse sunt proporționale cu rezultatele obținute.

Dacă legea e ușor ocolită de publicul-țintă (adolescenți familiarizați cu tehnologia) și în același timp:

• restrânge semnificativ accesul adulților la conținut legal;
• impune costuri suplimentare în termeni de confidențialitate, securitate și infrastructură,

atunci, susține Ford, nu mai este „substanțial legată” de scopul declarat, chiar dacă obiectivul – protecția minorilor – rămâne unul important.

În concluzie, raportul vorbește despre un desechilibru clar între costuri și beneficii:

• eficiența reală în protejarea minorilor este „îndoielnică”;
• presiunea asupra drepturilor constituționale ale adulților și riscurile de securitate asociate ocolirii legii par să fie semnificativ mai mari.

Ce urmează în dezbaterea despre verificarea vârstei

Deși analiza Phoenix Center nu are forță juridică, ea alimentează o dezbatere deja intensă între:

• susținătorii unor reglementări mai dure pentru a proteja minorii online;
• apărătorii libertății de exprimare și ai dreptului la anonimitate pe internet;
• experți în securitate cibernetică și confidențialitate, care atrag atenția asupra riscurilor tehnice ale soluțiilor actuale.

Pe termen scurt, este puțin probabil ca legile deja adoptate să fie retrase doar pe baza unor studii. În schimb, astfel de analize pot influența:

• modul în care instanțele interpretează standardul de „intermediate scrutiny”;
• felul în care sunt scrise viitoarele legi, eventual cu mecanisme mai puțin intrusive și mai bine targetate;
• discuția publică despre ce înseamnă o protecție autentică a minorilor, fără sacrificarea disproporționată a drepturilor adulților.