Inteligența artificială a devenit, pentru multe companii, subiect de consiliu de administrație, nu doar un proiect al departamentului IT. Cu toate acestea, rezultatele financiare întârzie să apară la scară largă. Un sondaj PwC realizat pe 4.454 de directori executivi din 95 de țări și teritorii indică faptul că 56% dintre CEO declară că, până acum, AI nu a produs beneficii semnificative nici pe partea de costuri, nici pe cea de venituri.
Datele sugerează o diferență importantă între ritmul adoptării și capacitatea organizațiilor de a transforma experimentele în impact măsurabil. În același set de rezultate, aproximativ o treime dintre CEO spun că au observat creșteri ale veniturilor în ultimele 12 luni datorită AI, iar 26% indică scăderi de costuri, însă 22% spun că, dimpotrivă, costurile au crescut. Doar 12% raportează simultan și venituri mai mari, și costuri mai mici ca efect al implementării AI.
De ce multe organizații nu văd încă ROI din AI
Un motiv recurent este faptul că AI rămâne blocată în inițiative izolate: pilotări, instrumente punctuale pentru productivitate sau automatizări locale, fără integrare în procesele de bază. În astfel de situații, câștigurile sunt greu de cuantificat sau se pierd în fricțiuni operaționale: date fragmentate, sisteme vechi, lipsa standardelor interne și a unei guvernanțe clare privind utilizarea modelelor și a informațiilor sensibile.
În paralel, presiunea de „a nu rămâne în urmă” împinge investițiile înainte chiar și atunci când modelul de operare nu este pregătit pentru o scalare reală. În raportarea PwC, anxietatea legată de viteză și de capacitatea companiei de a ține pasul cu schimbarea tehnologică este una dintre temele dominante.
„Fundațiile AI” separă câștigătorii de restul pieței
PwC pune accent pe ideea de „AI foundations” – un set de condiții care includ, în practică, guvernanță și responsabilitate (inclusiv politici de utilizare și evaluare a riscurilor), arhitectură de date și tehnologie care permite integrarea la nivel de companie, plus disciplină de măsurare a impactului. În analiza PwC, organizațiile cu astfel de fundații sunt semnificativ mai predispuse să raporteze randamente financiare relevante comparativ cu cele care implementează AI fragmentat.
Cu alte cuvinte, diferența nu este doar „cine folosește AI”, ci „cine o poate opera la scară”, cu controale, responsabilități și obiective clare.
Forța de muncă, între promisiune și blocaj
Un alt obstacol apare la nivelul competențelor. Pe măsură ce AI intră în fluxuri de lucru reale, o parte din valoare depinde de capacitatea angajaților de a folosi corect instrumentele, de a verifica rezultatele și de a evita expunerea datelor sensibile. În acest context, date atribuite sondajului PwC indică faptul că 69% dintre CEO se așteaptă ca majoritatea angajaților să aibă nevoie de noi competențe în următorii trei ani, însă mai puțin de jumătate dintre companii spun că au un plan clar de reconversie la scară.
Această discrepanță explică de ce AI poate crește activitatea, dar nu și randamentul: fără schimbare organizațională (procese, roluri, training, metrici), tehnologia rămâne un strat nou peste aceleași blocaje vechi.
Ce urmează: optimism ridicat, dar testul este execuția
În pofida rezultatelor mixte de până acum, mulți CEO rămân optimiști că AI va ridica profitabilitatea în următoarele 12 luni. În practică, însă, următoarea etapă va depinde mai puțin de numărul de instrumente adoptate și mai mult de calitatea implementării: integrare în procesele critice, guvernanță, securitate, date și un cadru realist de măsurare a impactului.
Pe termen scurt, piața pare să intre într-o fază în care „AI peste tot” nu mai este suficient. Diferența o vor face companiile care pot demonstra, repetabil, unde se vede efectul în venituri, costuri și risc operațional.
